TEMPLATE message

Printre cunoscutele si deloc folosite ( de mine) i'm in a meeting, call you later, bla blauri pe care le trimiti rapid fara sa te mai obosesti sa le scrii de atatea ori, am gasit un I love you too...nu stiu daca e numai pe telefonul meu , dar comeeee oooon!!!Am ajuns atat de obositi/ grabiti/ superficiali, sau am fost asa dintotdeauna...iar eu nu am observat..asta ar fi mai trist decat finalul de la casablanca...in fine, cred ca imi pun intrebari de genul din cauza vremii...totul se intampla din cauza vremii...de ce naiba nu mai vine primavara?poate are nevoie de un bouche-a-bouche..pana se hotaraste sa nu-si mai bata joc de starile mele alternante ascultam dido si sia , vizionam alfie si saving face a o mia oara, si ne caram in paduricea-din-soarelui, sperand sa ajunga cat mai repede si sa se instaleze definitiv...

It comes and it goes

Gandul de azi...de fapt gandurile care au dus la o concluzie majora cu girofarul in fata: 'houston we have a problem!'...evident, nici nu ma asteptam la altceva...dar vine si trece- asta e partea pozitiva.Tind sa cred despre cana mea verde pe dinauntru, cu o pisica pe ea (foarte evidenta, cu 2 puncte verzi in loc de ochi dar cu o mutra foarte foarte 'dark and twisty')ca are puteri magice...sunt amanunte care conteaza pentru fiecare dintre noi...lucruri mici cu care ne-am obisnuit, pe care am ajuns sa le iubim iar in cazul in care nu le-am mai avea...well, ar fi urat. Asa ca da, azi poti sa fii'darkandtwisty' ca pana maine iti trece..

Una calda, una rece

" There is no one giant step that does it. It's a lot of little steps."
Peter A. Cohen


Pasii mici...amanuntele care fac diferenta intre o stare de spirit buna si una cu x si 0 pe pereti. Momentele in care esti pregatit sa infrunti lucrurile de care te temi, cele care iti displac sau pe care le urasti, 'baltile' vietii tale..sa ti le induci mi se pare adevarata provocare.."Si ce daca?"..ma reinventez in fiecare zi, ma inconjor de oameni, culori, sunete,lucruri care ma 'hranesc' in sens pozitiv.

E greu sa gandesti pozitiv?Da..cateodata..La sfarsitul zilei ramai tu cu tine,numai pe tine te ai..iar daca tu te-ai 'aruncat' pe cine mai ai? ...

Ce bine ca exista ziduri..ca sa deschizi usi si geamuri.
Zidul meu este tot acolo si se inalta!
" Remember no day is perfect! You will always have some rough patches but the thing is to come out of it without too many scratches."

Durere toracica

Durere toracica atroce cu caracter constrictiv cand am inchis usa dupa mine. Acum urca in gat, aud pulsul in urechi si imi invadeaza privirea.

Nu iti auzeam pasii dupa mine.

Left-overs..

Vad in jurul meu cum oamenii, obisnuiti cu un anumit ciclu al vremii, fac anumite lucruri pe care le-au facut pana acum an de an. Un exemplu superficial ar fi ca s-au strans aproape toate terasele desi afara nu e iarna. Vreau sa se opreasca..sa nu stranga scaunele sau podelele, frunzele de pe strada sau sa puna pancarte politice...Vreau sa lase iarba verde si frunzele pe jos! Vreau sa ploua incet dar sa nu fie foarte frig..
La sfarsitul toamnei de obicei trag o linie si ma analizez foarte riguros. Ce ai facut pana acum? Ce te face sa crezi ca ai facut bine? De ce anul acesta e mai bun decat cel care a trecut?

Tind sa cred ca in fiecare zi care a trecut ar trebui sa gasim un lucru pe care sa il fi facut astfel incat sa conteze existenta noastra. Da..sunt o multime de alti oameni care faceau lucrurile acelea daca nu eram eu, dar nu le faceau ca si mine.
Am tras linia toamna asta. Am trecut intr-o alta etapa a vietii mele. Am schimbat oameni, lucruri, gandiri, cuvinte. Aici e ca si la jocul acela pe care il jucam cand eram mici cu pioni si zaruri. Daca nu dai 6-6 mai stai o tura. Anul acesta am dat 6-6.Dar mai am de parcurs tabla de joc. Asa ca pana la sfarsitul anului mai am nevoie de multe zaruri mari.

Momentele verzi din acest an le-am pus primele in sertarul : "De amintit"iar celelalte, gri, le-am aruncat in recycle bin.Mai raman celelalte momente, galbene si portocalii. Cu ele ce fac? Si pana la urma..'where does the good go'?

Reciclati-va!!

Pe traseul meu obisnuit pat - facultate 1-2-3-n ma incalzeste un playlist gandit cu energie.
Dimineata se vad fete albe, rosii, grabite, plictisite, suparate, ridate, machiate in exces, zambitoare, in sevraj. Pantofi rosii, cu toc sau fara, galbeni sau mov, cu aplicatii (urate intotdeauna) si printre - skateri ( verzi :) )..Genti de firma buna sau nu, fara relevanta. Unele in bluze subtiri, tricouri cu diferite mesaje( f rar inteligente sau amuzante). Alte bluze tipa in telefoane de dimineata. Se alearga dupa 19, 32, expresuri, 16, tramvaiul 1. Se merge pana in "fund la taxatoare", se arunca din tramvai.
Treci pe langa taraba cu popcorn/shawarma/ziare/ cersetori (ca si asta e o afacere). Se ocolesc gropile. Te opreste politistul de la rutiera la zebra, si te tine acolo vreo 4 minute.
Se ajunge la destinatii intr-un final. Si acolo se incepe o noua zi. Si eu zambesc. In fiecare dimineata, macar o data. Astfel ma reciclez...Think green!! :)

Va pupe bai

NEW

Cat de adaptabil esti? Mi-am imaginat o situatie in care sunt nevoita sa incep o noua viata, intr-o alta tara, o alta limba, singura, fara prieteni, familie, sau lucrurile cu care sunt obisnuita si pe care le cunosc. Un nou job, un nou apartament, o pisica noua...un geam si o priveliste noua. O noua marca de cereale sau de iaurt. Un nou program si stil de viata. As putea sa ma adaptez si cat de mult? As uita stilul meu de viata de pana atunci? Noi suntem adaptabili...la mediu. As putea sa ma adaptez, nu stiu cat de mult as simti nevoia de a trai din nou viata de dinainte. Un singur lucru stiu sigur : m-as obisnui si mi-as dezvolta o noua rutina. Asta e adaptarea. Obisnuinta cu lucruri noi care devin vechi.

Am vazut cum norii s-au transformat sub mine intr-o ceasca mare de cafea cu frisca deasupra..Am simtit adrenalina decolarii cu un biscuite de ciocolata in mana :)..M-am pierdut in 2 aeroporturi si mi-am pierdut bagajele.M-am pierdut eu intr-o mare de lume..Am vazut petice de pamant verde-inchis. Am purtat o conversatie cu o persoana care nu stia decat o limba pe care eu nu o stiu. Am vazut strazi si case noi. Aud o limba noua si vad oameni diferiti. Am baut o cafea diferita , cu un alt gust. Imi place. E sentimentul unui cadou invelit in verde pe care il deschizi si la 70 de ani cu ochi de copil. Mai am 3 saptamani de nou, iar apoi ma intorc acasa... va pupe de departe